La o simplă căutare pe internet după cuvântul fasting (eng. postire), iese în evidență modul de înțelegere și raportare al omului occidental la abținerea de la alimente (completă sau parțială). Postul apare ca un act de extraordinară bravură. Ceea ce străbunicii și strămoșii noștri practicau aproape fără niciun efort a devenit pentru omul modern una dintre cele mai de netrecut provocări. Ce nu transpare poate atât de ușor este, aș zice eu, cel mai important lucru: postirea nu reprezintă o privare de libertate, ci cea mai la îndemână metodă de exercitare și oțelire a uneia dintre calitățile definitorii pentru om, ca specie: voința.
De prea multe ori mâncăm nu pentru că ne este foame, ci pentru că am mânca ceva. Nu de foame, ci de poftă. Desigur, ingestia constituie un fenomen complex, reglat fiziologic la nivel cerebral și intestinal, dar semnalele corpului sunt adesea interpretate greșit de către noi. Un exercițiu: lăsați un aliment pe masă, la vedere (orice: un măr, un covrig, un pătrățel de ciocolată…); analizați-vă intenția de a-l mânca de fiecare dată când îl vedeți: vă este cu adevărat foame? Dacă nu ar fi fost la vedere, v-ați fi gândit să consumați exact acel aliment? Alt exercițiu: analizați-vă „nevoia” de a mânca oridecâteori treceți printr-o experiență stresantă – un conflict, o sarcină dificilă la serviciu, prea puține ore de somn, o călătorie lungă și plictisitoare, mustrări de conștiință; puneți-vă aceeași întrebare: vă este cu adevărat foame? Sau încercați să vă refugiați într-o activitate plăcută – mâncatul?
Am ajuns, iată, la un punct foarte interesant. Mâncatul este o activitate plăcută. Ne place să mâncăm. Aproape toți neurotransmițătorii asociați cu starea de bine – fizică sau emoțională – au, direct sau indirect, legătură și cu mâncarea. Și acesta nu este un lucru rău. Dimpotrivă! În ziua în care Dumnezeu l-a creat pe om, i-a zis Iată, mănâncă! În ziua re-creării lui i-a zis Ia, mănâncă! Toate binecuvântările sunt dătătoare de bucurie: suntem proiectați să ne placă mâncarea pentru că avem nevoie de ea pe tot parcursul vieții. Există adâncimi teologice ale acestui aspect extrem de înălțătoare (sic!), pe care însă nu mă voi încumeta să le explorez aici.
Sunt foarte multe întrebări privitoare la postire: unii le ridică din curiozitate, alții, din dorința de cunoaștere și înțelegere, alții, doar pentru polemică. Este necesar postul? De ce? Cât timp este bine să postești? Nu poate face rău postul? Copiii pot posti? Dar bătrânii? Dar femeile însărcinate? Ce înseamnă de fapt să postești? Ș.a.
Voi încerca să răspund, cu timpul, la toate aceste întrebări. Acum, scopul acestor rânduri este acela de a arăta că toate recomandările Bisericii sunt alcătuite în chip foarte înțelept și că nealinierea la acestea este numai și numai în detrimentul nostru. Una dintre aceste recomandări este postirea.
Voi folosi ca exemplu rânduiala propusă pentru postul ce se apropie – postul Adormirii Maicii Domnului. Este un post ale cărui origini merg înapoi în timp până prin secolul al V-lea, fiind probabil chiar mai vechi. Recomandările alimentare pentru această perioadă de două săptămâni (1-14 August) sunt următoarele:
Luni, Miercuri,Vineri – doar mâncare vegetală uscată, adică negătită și fără adaos de ulei, cu ajunare până la ora 15
Marți, Joi – mâncare vegetală gătită, fără ulei
Sâmbătă, Duminică (dar și în zilele de 1, 4, 5, 7, 11 și 12 August) – mâncare vegetală cu ulei (gătită sau nu) și vin
6 August – mâncare vegetală cu ulei, pește și vin
Postul alimentar așa cum este prevăzut de Biserica Ortodoxă (desigur, cu unele particularități) urmează un model vechi de 2500 de ani. În anul 597 î.Hr., mare parte din poporul evreu a fost deportat din tărâmul făgăduinței în Babilon, sub conducerea lui Nabucodonosor II, cel mai mare rege al dinastiei caldeene. Acesta și-a ales câțiva tineri evrei de viță nobilă pe care i-a adus la palat pentru a fi învățați limba și cultura babiloniană. Patru dintre aceștia au refuzat să mănânce din mâncărurile pregătite pentru masa regelui (onoare ce li se făcuse!), temându-se ca nu cumva printre bucate să fie și carne și vin din sacrificiile aduse înaintea zeilor babilonieni. Au cerut, așadar, permisiunea de a nu consuma altceva în afară de roadele pământului, mai întâi pentru o perioadă de zece zile – de probă, pentru a-l asigura pe liderul lor că nu li se întâmplă nimic – , iar, mai apoi, timp de trei ani. Concluzia, la sfârșitul zilelor de post, a fost că, în mod surprinzător, cei patru aveau chipurile mai frumoase și trupurile mai puternice decât ale celorlalți. Mai mult, aceștia se remarcau și printr-o capacitate mai mare de înțelegere și cunoaștere și minte iscusită. În Occident, acest post este cunoscut sub numele de “postul lui Daniel” (unul dintre cei patru tineri selectați), practicat cel mai adesea vreme de 21 de zile, timp ales după un alt post al profetului, menționat în Biblie.
Beneficiile acestui tip de postire, care poate fi urmat de persoane din toate categoriile de vârstă (cu unele asteriscuri), sunt dintre cele mai îmbucurătoare, susținute de studii ale oamenilor de știință și de practica de 2000 de ani a creștinilor (dar și a altor popoare și culturi). Acestea se datorează atât lipsei consumului de alimente de origine animală, cât mai ales, aportului crescut de fitonutrienți – adică de substanțe hrănitoare din plante: vitamine, minerale, acizi grași nesaturați, antioxidanți, fibre etc.
Cred că cele mai importante foloase, totuși, sunt cele care țin de 
viața spirituală și culminează cu întărirea și perfecționarea trăsăturilor chipului lui Dumnezeu din om: voința, rațiunea și simțirea. Postul – adică abținerea voită, autoimpusă de la unele alimente – ne ajută să ne vedem și să ne vindecăm slăbiciunile și adicțiile, ne distrage atenția de la plăcerile proprii, orientându-ne către nevoile aproapelui, ne ascute puterile sufletului, făcându-ne astfel mai deschiși către înțelegerea și urmarea cuvântului lui Dumnezeu. Pe scurt, ne face mai ca Dumnezeu.
Din sfera beneficiilor ce țin de 
latura psihică și emoțională, postul ameliorează stările de anxietate și nervozitate, contribuie la instalarea păcii și a armoniei interioare, eliberează mintea de gândurile și sentimentele negative, reduce stresul, oboseala, lipsa de concentrare, iritabilitatea, depresia, contribuind inclusiv la restaurarea relațiilor interpersonale.
În ce privește efectele pozitive asupra 
sănătății fizice, consumul exclusiv de alimente vegetale pe o perioadă mai lungă de timp susține procesele organismului de detoxifiere, ajută la scăderea greutății corporale și creșterea nivelului de energie, îmbunătățește aspectul pielii, digestia, statusul inflamator și balanța hormonală și reduce disconfortul articular.
După post, oamenii, în general, susțin că se simt mai bine – spiritual, fizic și mintal. Este, așadar, un adevăr demonstrat empiric faptul că postul consolidează relația cu Dumnezeu, facilitează rugăciunea, îmbunătățește starea de sănătate, eliberează de adicții, asigură mai multă energie, gândire mai limpede, atitudine pozitivă față de viață. Biologic vorbind, în timpul postului multe dintre sistemele de organe ale corpului (digestiv, cardiovascular, imunitar) au parte de un travaliu mai ușor, toxinele acumulate în țesutul adipos sunt epurate, iar țesuturile dispun de mai multă energie pentru regenerare și bună funcționare.
Cheia dobândirii acestor beneficii de pe urma postului constă – așa cum anticipam mai sus – în diversitatea fitonutrienților. De aceea, un post folositor pe toate planurile include o gamă largă de legume și fructe, leguminoase, semințe și cereale integrale. Redau mai jos o listă de alimente recomandate pentru perioadele de postire, alături de una care le include pe cele pe care ar trebui să le evităm:
sparanghel
sfeclă roșie
varză
vinete
avocado
kale
praz
bame
pătrunjel
ridichi
ceapă verde
roșii
cartofi
dovlecei
mere
banane
pepene galben
curmale
smochine
grepfrut
kiwi
lămâi
mango
nectarine
portocale
papaya
stafide
căpșuni
mandarine
pepene roșu
fasole
linte
năut
mazăre
nuci
semințe de dovleac
migdale
caju
semințe de in
chia
amarant
orz
orez integral
mei
quinoa
ovăz
carne
lactate
ouă
dulciuri în exces
energizante
produse rafinate
așa-numitele băuturi răcoritoare
Recomand femeilor însărcinate, bătrânilor și părinților ce doresc să își deprindă copiii cu practica postirii să consulte un nutriționist.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol și ai vrea să afli mai multe despre post, te invit să te înscrii în taberele online din timpul posturilor.
***
Mai multe despre post:
