nuci

În 1915, reputatul fiziolog american Walter Cannon definea stressul ca fiind mecanismul de adaptare al organismelor la schimbările mediului extern. 40 de ani mai târziu, biochimistul canadian Hans Selye pune bazele teoretice și practice pentru descrierea și investigarea sindromului general de adaptare, adică a stressului. Astfel, el vorbea despre 3 stadii de evoluție a acestuia: Reacția de alarmă a organismului, pentru neutralizarea efectului nociv a agentului stresant; Stadiul de rezistență sau adaptare, în care sunt mobilizate toate mijloacele de apărare ale organismului; Stadiul de epuizare, care apare dacă agentul stresant este unul puternic, ce acționează timp îndelungat. Asupra organismului acționează permanent factori stresanți de diferite tipuri: fizici, chimici, biologici, psihici, sociali. Aceștia declanșează la nivel celular mecanisme adaptative, de supraviețuire, foarte bine puse la punct și extrem de eficiente; dar dacă toleranța celulei este depășită (datorită intensității stimulului sau acțiunii îndelungate), aceasta moare. Cine, mai exact, stresează celulele? Șocul termic,