Imi place Elena că este foarte sigură pe ea și convingătoare, iar ceea ce spune în legătură cu alimentația e întotdeauna foarte bine argumentat și cercetat. Mi-a plăcut că-mi explică mereu despre fiziologia omului, cum se transformă alimentele/mineralele etc, care e rolul lor, cum funcționează organele, în așa fel încât să-mi pot cunoaște și eu organismul cu multele lui mișcări nevăzute și neințelese de mine. O apreciez pentru că a avut răbdare cu mine și mi-a transmis cumva bucuria și firescul de a mânca (cu mulțumire), așa încât să nu privesc activitatea asta și mâncarea în sine cu vrăjmașie… și mi-a plăcut că, deși când mă uitam pe meniu și vedeam câtă mâncare trebuie sa mănânc, atunci când îmi pregăteam, constatam că porțiile erau relativ mici și simple și mă săturam repede, nu mai simțeam nevoia de altceva; programul avea un ritm care așeza funcțiile organismului în “pace”, într-un firesc.
Metoda ei ajută omul să nu se simtă frustat, constrâns, împovărat de faptul că mănâncă. Într-un fel, prin simplitatea și bucuria cu care abordează problema, îl face și pe om să fie atent și fericit și-i dă nădejdea că mai are o speranță de a înțelege ce înseamnă o alimentație sănătoasă, să fie atent și mulțumitor și echilibrat.
Roada cea mai mare din interacțiunea cu Elena în legătură cu aspectul alimentației a fost conștiința libertății și a asumării în fața lui Dumnezeu a ceea ce mănânc și eliberarea de vinovăție.