Disclaimer:
… dar înainte de asta, să citim un cuvânt de învățătură al unui sfânt, pentru a evita smintelile 😉:
Albina, dacă găsește un pic de zahăr pe o scrumieră, nu contează cât de murdară este aceasta, va lua zahărul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uită dacă omul se găsește în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor.
Trăim adesea momente când avem impresia că Dumnezeu ne-a părăsit, când toate luminile sunt stinse și când însuși izvorul vieții a secat cu totul.
Atunci izbucnește un strigăt din adâncul ființei noastre, pe care însă îl înăbușim, crezând în mod greșit că nu suntem vrednici de atenția Domnului nostru, că e o copilărie din partea noastră să-L deranjăm cu tot felul de nimicuri. Dar din paginile Scripturii Dumnezeu ne invită prin glasul profeților: Vorbește-Mi! Cheamă-Mă!
Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi!
Strigă către Mine, că Eu îți voi răspunde și îți voi arăta lucruri mari și nepătrunse pe care tu nu le știi.
Voi veni la voi și voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă aduc înapoi.
Orice relație de dragoste între persoane se bazează pe CUVÂNT. Prin cuvânt se mărturisesc trăirile sufletești, prin cuvânt se vindecă rănile cauzate de diverse neînțelegeri și manifestări ale naturii căzute, prin cuvânt se leagă făgăduințe și se pecetluiește credincioșia.
Relația dintre Dumnezeu și om este expresia cea mai înaltă a iubirii, în care Cuvântul are un rol Crucial (joc de cuvinte intenționat) – fără El nu putem face nimic! Conversația cu Dumnezeu (adică rugăciunea, sub toate formele ei) este ușa prin care simțim adierea iubirii Lui, este pătrunderea în cămara cea de taină, este alifia durerilor celor de multe feluri… Ascunderea sub tăcere ne duce în stare de ne-cuvântare, ne lipsește de Însuși Cuvântul – izvorul Vieții, pune în pericol legătura de iubire cu Dumnezeu. De aceea El nu ne lasă în această stare de muțenie, ci ne strigă pe nume prin glasul conștiinței, prin paginile Scripturii, prin slujbele Bisericii – ne asigură de nestrămutata lui dragoste, ne aduce aminte de drumul suferinței Lui pe care L-a străbătut de dragul nostru și își întărește făgăduința de a veni iarăși la noi pentru împlinirea în chip deplin a unirii cu El.
De aceea, în Săptămâna Mare din fiecare an, înainte de Răstignirea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, auzim citit în biserică cu glas mare scrisoarea de dragoste a Lui către ucenici și, prin extensie, către toți oamenii ce vor crede în El:
Unde Mă duc Eu, tu nu poți să urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma... Dacă Mă voi duce și vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu... Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face... Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi... rămâneți întru iubirea Mea... voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi... Părinte, voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat... ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei...
După Înălțarea Sa la Cer, Domnul Iisus Hristos continuă să fie cu noi în chip nevăzut, dar totuși perceptibil simțurilor – prin Sfânta Euharistie cel mai palpabil. Mâncând Trupul și Sângele Lui ne facem parte din El și El din noi – prin Cuvântul întrupat devenim una cu toți cuvântătorii de Dumnezeu (creștinii) din toate timpurile – Biserica-turmă a Păstorului cel Bun: Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine […] vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor. (Ioan 10)
Cuvântarea se face prin credință. Rostim cuvinte către celălalt cu încredințarea că ne va auzi și înțelege. Așa și cuvintele adresate către Mirele sufletului nostru trebuie însoțite de credința în El, în dragostea Lui: Cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? […]Nu te teme. Crede numai. […] Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. (selecții din Romani 10 și Marcu 5)
Cel ce ședea pe tron a grăit: «Iată, noi le facem pe toate [...] Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui [...] Și Duhul și mireasa zic: Vino! [...] Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
resurse:
- Photo by Gadiel Lazcano on Unsplash
- Photo by Marek Studzinski on Unsplash
